Intr-o dupa amiaza de Cuptor, pe cand asfaltul Capitalei dadea in clocot, am planuit o escapada cu destinatia Snagov. Intr-un personal de amiaza  lasam in urma rand pe rand Mogosoaia, apoi Balotestiul. Cu bune intentii si la recomandarea Nasului, am coborat in “cel mai apropiat” punct de conexiune cu Snagovul…halta Caciulati.  In mijlocul unei vaste vegetatii cu paloare de scrum si de uscaciune, incercam sa gasim o carare catre civilizatie. Printre corcodusi cu fructe verzi si galbene, printre ierburi incurcate si ghemuite care ne taiau incheieturile picioarelor, am ajuns, intr-un final, la un drum de piatra. L-am urmat. Am luat o masina care ne-a dus la Moara Vlasiei (un fel de nod rutier) la Monument. Pe Monument era scris ceva de “Saracie”, cuvant schimbat de localnici in “Vlasie”. Pana la Snagov mai era cale lungade batut. Pansati si miruiti cu o crema, chipurile, cu extract de galbenele,  am decis sa eutanasiem initiativa Snagoviana si sa tinem drumul drept spre Urziceni. Am trecut prin Gradistea, apoi prin Fierbinti Targ (unde am intalnit o policlinica pe care scria “Servicii Medicale Fierbinti”) si, cu un pepene galben rascopt, am poposit pe malul Ialomitei, la Dridu la baraj. Nu auzisem niciodata de barajul acesta care a fost construit in preajma anului in care m-am nascut si eu (prin 1.98 si ceva)…Imi spunea “Ko” despre o biserica scufundata intr-un lac dintre Moara Vlasiei si Targul Fierbinti. Eu una, nu am reusit sa o vad…