You are currently browsing the tag archive for the ‘mara gojgar’ tag.

First it is social; second it is private, wondering what the third time in Barcelona would be like.

Have you ever flown in your dreams wondering how that was possible without wings, still taking advantage of the unusual happening and wanting to go higher and higher?

That was my first impression of Barcelona a few years ago. The spirit of Gaudi, the wide boulevard Passeig de Gracia  – the enchanting  Rockefeller of Barcelona; Las Ramblas, with the charm of Rhett Butler in ‘Gone with the Wind’; Plaza Cataluña a kind of ‘The Beatles’ with lots of fans, El Puerto, la Plaza España.

Facing La Sagrada Familia, climbing the Parc Guel empire, exploring the marine tunnel of El Aquario, then a little bit of flamenco mood and of ‘ life as it used to be’ en el Pueblo Español. During daytime, sun and ‘mariscos’, in the afternoon ‘puesta del sol’ and tapas.

The second time, it was a close embrace with Barcelona (http://www.youtube.com/watch?v=nwEI-alBL-I), not high in the air, but down to earth, where Barcelona was happening. No more (monuments) affairs, but street life, delirious life, elegant life, racing with the devil on the Spanish highways, while flashes of the first time moved at the speed of an iron horse through my head. Barcelona conquered within minutes with the permission of the interconnected green stoplights and two BMW wheels.

The Montjuic Castle at almost mid(night), Barcelona at its highest, la Barceloneta, the enigmas of ‘el Raval’. Wine and Cava de Villafranca. Born, Mirablau and Miramelinda…Mojito? Yo, no, gracias, mas vale Cosmopolitan. Y, gracias por aver encontrado mi bombon;) I thought I’ve lost it en Alacant;)

Then the Portal d’Angel, el turon, Adolfo Dominguez, and the ubiquitous El Corte Ingles, la libreria Lesseps. During day time, I fell in love with, Burberry and Laurel…

The last Sunday…the last Sunday…the last Sunday (of many to come), that was a day that all the sciences in this world couldn’t define. The ‘sea lo que sea’ feeling, the ‘nothing to lose’ feeling that actually opens one’s mind to unexpected possibilities.  

In the end, it is not the places that you see nor the people that you meet, but the people and the places that you will (always) remember.

In moto from Barcelona to Sitges: http://www.youtube.com/watch?v=oOMLGm0ZHvA

Country profile: Romania 

The largest of the Balkan countries, Romania has dramatic mountain scenery and a coastline on the Black Sea.

It has seen numerous empires come and go from the Roman, to the Ottoman, to the Austro-Hungarian.

After World War II the country was under communist rule although the leadership pursued a foreign policy independent of that of the Soviet Union.  

Romania, a slower developer than other former communist countries of eastern Europe, took a major step away from its past when it was one of seven countries to join Nato in late March 2004. Its strategic location and Black Sea air and naval bases make it attractive to the alliance.

There have been several complex exchanges of territory over the years, not least when the area formerly known as Bessarabia went to the USSR following a pact between Hitler and Stalin. That region now forms a large part of the Republic of Moldova. Romanian, a Romance language, is essentially the same as Moldovan although the latter has undergone more influence from Russian.

The legacy of communist-era leader Nicolae Ceausescu, who was feared and loathed in approximately equal measure, lingered long after the uprising which brought his execution on Christmas Day 1989.

Former communists dominated politics until 1996 when a centrist government came to power. It became involved in prolonged political feuding which did little or nothing to promote economic reform. The left returned in 2000 when Ion Iliescu was re-elected president.

Failure to push ahead sufficiently with reforms meant that the country was not on the list of new EU members four years later. However, in April 2005 Bucharest signed the EU accession treaty, paving the way for Romania to join the union in January 2007.

  •  Full name: Romania
  • Population: 21.3 million (UN, 2008)
  • Capital: Bucharest
  • Area: 238,391 sq km (92,043 sq miles)
  • Major language: Romanian
  • Major religion: Christianity
  • Life expectancy: 69 years (men), 76 years (women) (UN)
  • Monetary unit: 1 new leu = 100 bani
  • Main exports: Textiles and footwear, metal products, machinery, minerals
  • GNI per capita: US $6,150 (World Bank, 2007)
  • Internet domain: .ro
  • International dialling code: +40

 President: Traian Basescu

Traian Basescu, a former sea captain and mayor of Bucharest, became president following elections in 2004. 

He gained a second endorsement from the electorate in a May 2007 referendum when they rejected an attempt by parliament to impeach him. MPs had decided by a large majority to remove him from office, accusing him of exceeding his constitutional powers.

The attempt to impeach the president followed tension between him and the government of Prime Minister Calin Tariceanu over the pace of reforms.

Since he came to power, Mr Basescu has drawn international praise for his anti-corruption efforts and for preparing Romania to join the EU.

In 2005 Mr Basescu started the process of opening the files of the feared communist-era secret police – the Securitate. Researchers cleared him of accusations that he collaborated with the Securitate.

Mr Basescu was 53 at the time of his election. He was transport minister between 1996 and 2000.

His predecessor, Ion Iliescu, had dominated Romanian politics since the fall of communist dictator Nicolae Ceausescu in 1989. Under his Social Democrats, Romania entered Nato and moved towards EU membership.

Prime minister: Emil Boc

Parliament approved the appointment of Democratic Liberal Party President Emil Boc as prime minister on 22 December 2008. 

Mr Boc’s political career has been closely associated with that of President Traian Basescu, who nominated him as executive president of the Democratic Party in 2003.

The Democratic Party later merged with the Liberal Democrats to form the Democratic Liberal Party.

A member of parliament in 2000-2004, Mr Boc rose to prominence in 2004 when he beat veteran nationalist Gheorghe Funar to become mayor of Cluj-Napoca, the main city of his native Transylvania. He was re-elected with 76% of the vote in 2008.

The Democratic Liberals and Social Democrats formed a coalition after the November 2008 parliamentary elections.

When former prime minister Theodor Stolojan withdrew his candidacy for the premiership, President Basescu nominated Mr Boc.

An academic specializing in political science and law, Mr Boc was born in 1966 and is married with two daughters.

Romania has one of the most dynamic media markets in southeastern Europe. TV is the medium of choice. State-owned Romania 1 and private Pro TV and Antena 1 command the lion’s share of viewing.

There are many smaller, private stations, some of them part of local networks. State broadcaster TVR operates a second national network, TVR 2, and a pan-European satellite channel. Pay TV channels have a smaller but significant audience.

There are more than 100 private radio stations. State-run Radio Romania operates four national networks and regional and local stations.

BBC World Service is available on 88 FM in the capital, and in Timisoara (93.9) , Sibiu (88.4) and Constanta (96.9).

Most households in Bucharest have cable TV. There are hundreds of cable distributors offering access to Romanian, European and other stations.

Romania’s newspaper market thrived after the 1989 revolution, but many newspapers subsequently closed because of rising costs.

The constitution upholds freedom of expression, but prohibits “defamation of the country”.

Paris-based Reporters Without Borders said in 2009 that an “anachronistic concept” of the media was evident among sections of the political class. It cited proposals to ban outlets from using material sourced from phone taps or personal documents.

Around 7.4 million Romanians were online by September 2008 (Internetworldstats).

The press

Television

Radio

News agencies

  • Agerpres – state-run, English-language pages
  • Mediafax – private, English-language pages

 

zmeu

Pe data de 26 septembrie 2009, Casa de Cultură a Municipiului Carei organizează FESTIVALUL ZMEIELOR, ce va avea loc la Baza Sportivă Victoria Carei.    

Programul Festivalului Zmeielor: 

– Ora 12:00 – 17:00 – confecţionarea zmeielor (se pot prezenta şi zmeie confecţionate acasă)

– Ora 17:00 – înălţarea zmeielor 

SE PREMIAZĂ:

– Cel mai frumos zmeu

– Cel mai aerodinamic zmeu 

ALTE PROGRAME:

– Confecţionare de avioane din hârtie

– Concurs de AirSoft

– Concursuri cu mingea de fotbal

– Campionat de prăjit slănină 

VOR CONCERTA:

– No Limits

– Bangheads

– Boda Bianca

– Maroşan Loredana

– Nagy Anita

– Bâc Denisa 

IMPORTANT: Pentru confecţionarea zmeielor, foarfecele şi lipiciul se vor aduce de acasă de către concurenţi. Pentru campionatul de prăjit slănină, organizatorii pun la dispoziţie doar lemnele şi locul pentru foc.

Link-ul care te plimba prin lumea intreaga;)

http://alovelyworld.com/index2.html

In urma cu vreo doi ani am petrecut un weekend fulger la Murighiol, intr-o croaziera rasfranta pe bratele Dunarii. 

Revad Delta Dunarii cu mare drag, rasfoind albumul “Cantecul lebedei mute” realizat de fotograful roman Helmut Ignat. O reprezentare a Deltei pe pamant, in aer, in apa si la intersectia celor trei dimensiuni, la libraria Humanitas, in ultima dupa amiaza torida de septembrie. 

3827781051_518eab7e04

Picture 130Am petrecut 30 de minute intr-un tren de “deportati” ca sa ajung de la Drobeta la Orsova. Singurul personaj interesant era un sarb ponosit a carui avere putea fi vazuta prin peretii transparenti ai unei pungi negre de plastic.

Fugarul vorbea o engleza eleganta si avea dilemele unui turist sofisticat, preocupat de ratele de schimb valutar din Romania si de jonctiunile trenurilor.

Era duminica Pastelui ortodox. In general, vasele pe care studentii liceului de marina se antreneaza sunt la dispozitia turistilor de weekend. Nu si de Paste. Am avut mare noroc cu Pastele catolic. Un grup de politicieni catolici de prin vest, au avut pofta de o plimbare pe fluviu chiar in duminica Pastelui ortodox. Desi capiatanul ar fi preferat, mai degraba, sa petreaca in sanul familiei, a baut cateva sticle de vin la carma gigantului reconditionat cu fonduri ale Uniunii Europene, vasul Dierna.

Era un grup select, iar capitanul se simtea stanjenit sa primeasca straini. Am trecut drept nepoata capitanului si asa am fost inmiit castigata. Sub aripa capitanului am aflat secretele strajuite de cele 2 maluri ale fluviului. 

Nu avea drum la Portile de Fier, asa ca am pornit-o in jos pe Clisura Dunarii.

Am trecut pe langa satul Ieselnita in care s-a nascut si a copilarit Lavinia Milosevici, apoi prin fata Tabulei Traiana, sculptura in stanca de pe malul sarbesc realizata de Traian in anul 101 e.n. pentru a marca victoria asupra ostirii dace a lui Decebal.

Mai sus nitel, se ridica manastirea Mracuna (“mraconia”=”loc ascuns”/”apa intunecata”) construita pe fostul punct de dirijare al navigatiei pe Dunare prin Cazanene Mici.

Apoi am ramas inmarmurita in fata lui Decebal. “Decebal Rex Drăgan fecit” – aceasta este inscriptia de pe bustul lui Decebal, sponsorizat de Iosif Constantin Dragan, cea mai inalta sculptura in piatra din Europa (40 de metri) – realizată după modelul celei din stanca Muntelui Rushmore.

Am urmat curgerea fluviului pana in golful Dubova unde s-a filmat Duios Anastasia Trecea ecranizarea dupa romanul lui Dumitru Radu Popescu. Tot aici se afla tabara de arte plastice de la Orsova. 

Dubova si Ogradena sunt granitele Cazanelor Mari (3.8 km lungime ) si ale Cazanelor Mici (3.6 km lungime) – portiunea cea mai ingusta strabatuta de Dunare. 

Cei carora le plac drumetiile de primavara, pot vedea de pe Muntele Ciucaru Mare, Cazanele Mari si Laleaua Galbena, specie endemică protejată ce  infloreşte in luna aprilie si se pastreaza astfel pana la inceputul lunii mai. 

Dupa ce am trecut de Cazanele Mari, am ajuns la pestera Ponicova care are iesire la sosea. Aceasta este cea mai mare pestere din defileul Dunarii, galeriile sale însumează 1.660 m. Imi povestea capitanul ca pesterea aceasta este martora a mii de crime. Romanii care vroiau sa ajunga inot in Serbia erau atrasi in pesterea care ducea la sosea si ucisi pentru cateva bunurile pe care le aduceau. 

Lungul deal al Mosului duce la Manastirea (de maici) cu hramul Sf. Ana a functionat pe post de carciuma in perioada comunista. Manastirea a fost ctitorita de ziaristul interbelic Pamfil Şeicaru care a vrut sa ii aduca multumire Domnului pentru ca a scăpat cu viaţă din luptele care s-au dat în zona Orşovei în Primul Război Mondial.

Picture 169

Intr-o dupa amiaza de Cuptor, pe cand asfaltul Capitalei dadea in clocot, am planuit o escapada cu destinatia Snagov. Intr-un personal de amiaza  lasam in urma rand pe rand Mogosoaia, apoi Balotestiul. Cu bune intentii si la recomandarea Nasului, am coborat in “cel mai apropiat” punct de conexiune cu Snagovul…halta Caciulati.  In mijlocul unei vaste vegetatii cu paloare de scrum si de uscaciune, incercam sa gasim o carare catre civilizatie. Printre corcodusi cu fructe verzi si galbene, printre ierburi incurcate si ghemuite care ne taiau incheieturile picioarelor, am ajuns, intr-un final, la un drum de piatra. L-am urmat. Am luat o masina care ne-a dus la Moara Vlasiei (un fel de nod rutier) la Monument. Pe Monument era scris ceva de “Saracie”, cuvant schimbat de localnici in “Vlasie”. Pana la Snagov mai era cale lungade batut. Pansati si miruiti cu o crema, chipurile, cu extract de galbenele,  am decis sa eutanasiem initiativa Snagoviana si sa tinem drumul drept spre Urziceni. Am trecut prin Gradistea, apoi prin Fierbinti Targ (unde am intalnit o policlinica pe care scria “Servicii Medicale Fierbinti”) si, cu un pepene galben rascopt, am poposit pe malul Ialomitei, la Dridu la baraj. Nu auzisem niciodata de barajul acesta care a fost construit in preajma anului in care m-am nascut si eu (prin 1.98 si ceva)…Imi spunea “Ko” despre o biserica scufundata intr-un lac dintre Moara Vlasiei si Targul Fierbinti. Eu una, nu am reusit sa o vad…

 Teodora Scripcariu, al patrulea ingeras al Adrianei si al lui Virgil Scripcariu:)

 

 

Picture 065Picture 052Picture 084Picture 094Picture 115Picture 119Picture 097

  http://www.gapo.ro/slideshow_album/10612/  Am pornit spre Veliko Turnovo cu ocazia unui weekend prelungit, de 1 mai. La 6 dimineata ne-am imbarcat si, in jur de 10, beam o cafea calie pe o terasa de la intrarea in oras. Axa Bucuresti-Giurgiu-Ruse ar trebui trasata in aproximativ 2-3 ore, insa cand mergi pret de cativa km dupa indemnul indicatorului de 20 -30 km la ora…  

Am plecat fara planuri de cazare. Initial parea ca orasul este deja intesat de turisti, si ca mai bine, pe inserate facem cale intoarsa spre Bucuresti.  Orasul e plin de hoteluri noi unde se poate sta in condintii decente, insa sunt atat de noi incat nu au fost urcate inca pe internet. E loc pentru toata lumea.  

 Prima optiune a fost hotel Comfort (langa celebrul Pink Backery), are o priveliste minunata catre cetate, insa drumul de acces nu parea la fel de “comfortabil”, mai ales venind din plimbari nocturne.   

 Next steps: Hotelurile Bolyarsky – central, dar full, Panorama – elegant si central, din aceeasi categorie Tsarevetshotel. Alt hotel, de bun gust, Anheabg.  

 Am mai gasit un site interesant pentru cazare in Bulgaria: http://www.hotelbg.net/  

 Strazile de piatra, inguste, pisicile lascive, caldura de mai, te fac sa te simti ca intr-un labirint. E un oras mic, insa  imprevizibil. Din fiecare rascruce se bifurca alte scari, alte drumuri, care deschid, la randul lor noi  privelisti.  

Picture 055

E interesant si macabru, in acelasi timp, modul in care tarnovenii isi slavesc mortii. La poarta fiecarei case, sau pe stalpul din fata casei, sunt lipite, in alb si negru, chipurile, defunctilor care au locuit acolo.    

 Picture 080Picture 026

 La masa  

 In Bulgaria se mananca bine, oferta culinara este generoasa, diversificata, la preturi accesibile. Singura hiba sunt meniurile chirilce si denumirile fara poze.  

 La Pizza Tempo se mananca mancarea din poze:)  Portiile mari pot fi impartite la 2, insa nu au terasa, iar inauntru este oarece panza de fum. Comanda soseste repede.

O limonada acra a mers teribil de bine cu mancarea (cam uleioasa) de iepure tapetat cu o pojghita de cascaval.  

 Am mai mancat la Boghart pe terasa. Mi-am comandat o salata de castraveti cu iaurt si marar. Am primit un platou din care se puteau infrupta vreo 3 persoane. 

 Aproape de meziul noptii am poposit le Ego – pizza&grill. Am mancat o crema minunata de lapte rece cu dulceata din fructe de padure si alune prajite.  

 Un balcon suspendat unde se aude muzica spaniola veche (in jur de ora 9.30 de dimineata), am baut o cafea cu lapte, facuta chiar de patron. Cand mi-a adus ceasca, deja cadea pe peretii exteriori o suvita de zat. Muzica, mirosul de mucegai lasat la aer, pasarile…Gradina Piccolo.  

 Cum mergi in sus, pe scari de la Obelisc, urmezi serpentinele sau scuraturile abrupte de piatra, ajungi pe creasta orasului, acolo unde totul pare mic in fata ta.    

 

  ***Fotografii realizate de Alexandru Paun

 http://www.gapo.ro/slideshow_album/10615/ 

LaleleIn vinerea de dinaintea Floriilor, am citit in mare fuga un titlu care amintea de festivalul lalelelor de la Pitesti. M-am mobilizat imediat, si parea ca week-end-ul are deja un leit motiv.

La un moment dat ma obisnuisem cu plecarile instantanee, cu planificarea escapadelor de weekend in functie de primul tren care pleaca din gara. Unknown destination devenise un stil pe care l-am adoptat atat de firesc incat am uitat ca nu fusese asa dintotdeauna.

 Gala evenimentului parea sa aiba loc de chiar ziua Floriilor. Impotriva asteptarilor mele, festivalul a fost nespus de astamparat.

 Bricostore, indienii care strang cetele in jurul lor, standuri cu seminte de flori, si nelipsitele hand-made-uri cu sporul casei.

 Atat si nimic mai mult.

 Un festival cu rude olandeze, din pacate doar rude prin alianta:)

 Dupa aproape o ora de haladuit pe aleea principala, incarcata doar pana pe la jumatate de negustori de fleacuri, am pornit-o spre padurea Trivale. O padure cu un aer parjolit si semiuscat, din care se desprindea o gradina zoologica cu animalute care mai hibernau, mai se trezeau.

 Am luat drumul Curtii de Arges. Am petrecut vreo jumatate de ora la manastire, apoi am pornit-o direct catre barajul Vidraru. Se facea din ce in ce mai frig, iar haul, cand era luminat de soare, cand prafuit de vant.

Acolo e o energie navalnic pozitiva, insa maculata de puhoiul de turisti, care strabat bordurile neantului (in pas de promenade fada) si se mira fara a fi in vreun fel miscati de semnificatia apei, a inaltimii, a stancilor care te exorcizeaza de neputinta.

 Mai departe, si mai departe. Asa am ajuns pe Transfagarasan, spre Balea. Printre mormanele de zapada gata sa se prabuseasca, pe un drum interzis, ne-am apropiat de Balea lac. Mai aveam numai putin, insa era prea multa zapada.

 P.S. Am aflat apoi ca am ratat festivalul scrumbiei de la Galati, care se tine in fiecare an tot de Florii.

Categories