You are currently browsing the category archive for the ‘Bucurestiul’ category.
Henrietta Delavrancea invalidata de buldozere…
Sâmbătă dimineaţă, în Bucureşti exista o singură casă construită în stilul vilelor de la Balcic, de arhitecta Henriette Delavrancea. Duminică mai rămăsese doar jumătate de casă. Dar asta pentru că operaţiunea de demolare a imobilului de pe strada Aviatorilor nr.92 a fost întreruptă ieri din cauza unei ameninţări cu bomba.
Distrugerea vilei, construită în perioada interbelică şi aflată în aria de protecţie a două monumente, se face în baza unei autorizaţii de demolare emisă de Primăria sectorului1. La rândul ei, aceasta şi-a dat acordul în baza unui aviz emis de Direcţia pentru Cultură Culte şi Patrimoniu a Municipiului Bucureşti şi considerat ilegal de Ministerul Culturii. Avizul Direcţiei pentru Cultură a fost luat pe data de 24 septembrie 2009 şi, coincidenţă, în aceeaşi zi, Consiliul Local al sectorului 1 a aprobat Planul Urbanistic de Detaliu pentru construirea unui bloc de patru etaje fix pe amplasamentul casei construite de Henriette Delavrancea.
Purtătorul de cuvânt al Primăriei sectorului1, Alex Ichim, ne-a declarat că imobilul de pe Aviatorilor 92 nu se află pe lista monumentelor istorice. “Există o lege a patrimoniului, iar în anexe această clădire nu figurează pe nici o listă. Clădirile se clasează şi declaseză după bunul plac al celor din Ministerul Culturii. Ministerul Culturii ar trebui să emită un act normativ coerent cu aceste imobile şi să stabilească proceduri clare. Părerea mea este că imobilul de pe strada Aviatorilor 92 este o casă care nu are nimic deosebit şi care este în paragină”, ne-a spus Alex Ichim.
Buldozerele – mai sprintene decât birocraţii Culturii
După emiterea autorizaţiei de demolare, la intervenţia presei şi a ONG-urilor, Ministerul Culturii a început o procedură de clasare care acum, după demolarea a mai bine de jumătate din imobil, a rămas fără obiect. De la momentul începerii procedurilor de clasare şi până la înştiinţarea proprietarului trec câteva zile, răstimp în care imobilul poate fi demolat cu acte în regulă. Consilierul ministrului Culturii, Petre Guran, a promis anchetarea modului în care s-a acordat avizul de demolare.
Imobilul de pe strada Aviatorilor 92, construit de arhitecta Henriette Delavrancea, compus din parter şi etaj, este considerat unic în Bucureşti. După proiectele Henriettei Delavrancea s-au făcut vila “Lupoaica” a lui Nae Ionescu, primăria din Balcic, pavilioanul Grănicerilor din ansamblul regal şi vilele lui Ion Pilat şi Elisa Brătianu.
Ma intreb daca urmatoarea “piesa de arhitectura” urbana, pe lista neagra a primariei, ar putea fi Cotroceni Mall…
Sursa: http://www.gandul.info/news/vila-unicat-demolata-cu-acte-emise-la-foc-automat-5176878
Bucurestiul s-a clasat pe locul 28 in clasamentul general, ocupand urmatoarele locuri:
* categoria emisii CO2 – locul 24
* categoria Energie – locul 23
* categoria Cladiri – locul 21
* categoria Transporturi – locul 28
* categroria Apa – locul 28
* categoria Deseuri si Folosirea terenurilor – locul 28
* categoria Aer – locul 27
* categoria Guvernanta “Verde”- locul 30.
Pe ultimele locuri, se mai gasesc Sofia si Kiev.
Sursa: Wall-street.ro
Va invit in aceasta seara sa sustinem initiativa Ministerului Culturii, Cultelor si Patrimoniului National:
In campania “Omul Darama Locul” , Ministerul Culturii, Cultelor si Patrimoniului National, in cadrul Zilelor Europene ale Patrimoniului va invita luni, 5 octombrie 2009, ora 19.00, la Ateneul Roman.
Organizarea votului a 54 de PUZ-uri in preziua legii care le interzice este o FACATURA VIZIBILA, dincolo de nesimtire.
Sedinta Consiliului General al PMB incepe miercuri la ora 12.00.
Peste 30 de asociatii vă solicită prezenta in fata PMB, in apararea Bucurestiului atacat pe ultima suta de metri. MIERCURI 30 sept. ora 10.45.
Trebuie incercata blocarea aprobarii acestor PUZ-uri anti-oras!
Nu sint multe sanse.
Dar Bucurestiul si bucurestenii (contrar aparentelor) merita sa nu li se intimple si porcaria asta.
Si cred ca orice mijloc neviolent de protest e permisibil si de dorit in aceste conditii.
Poate ca in cursul zilei de azi, cit mai multi dintre noi ar trebui sa se concentreze la ce mijloace se poate apela, la cum ar putea sa actioneze, la mobilizarea citor mai multi.
Minimul ce poate fi facut este sa incercam sa fim (adica sa fim!) cit mai multi in fata PMB, miercuri la 10.45. Chiar daca aveam planificat altceva important de facut. Si sa ne aducem prietenii buni si rudele si pe prietenii acestora.
Liceeni, miine de la 11 daca lipsiti de la scoala pentru a participa la miting nu inseamna chiul. Inseamna prezenta voastra in interesul orasului, adica acolo unde trebuie sa fiti!
Un numar mare de oameni nu pot, legal, bloca votul unor “alesi”.
Dar in pragul unor alegeri (de orice fel), un numar mare de oameni care au dreptatate si protesteaza si mediatizarea acestui protest, pot sensibiliza pe unii care sint interesati/implicati direct in alegeri.
Unii dintre acestia sint chiar consilierii PMB “chemati” sa voteze. Altii sint sefii lor… Si sefii sefilor lor.
Votarea miine, a puz-urilor, fara o opozitie puternica si vizibila a societatii civile ar arunca Bucurestiul in derizoriu… Si e pacat…
cu stima,
Voicu Radescu – Green Hours
Ca si alte institutii ale “Statului”, RATB-ul este impanzit, de la “Vladica la opinca” de o serie de oameni incompetenti, proveniti, Dumnezeu stie de unde, care angajeaza pe bani putini tot felul de indivizi fara vreo vocatie anume (ca sa nu plateasca statul ajutor social pentru oameni inutili, ii recicleaza la RATB). Nu inteleg de ce conducerea RATB nu si-a dat seama (cine se aseamana se aduna) ca angajatii lor, mai ales divizia cea mai josnica, controlorii, ar trebui minimal educati (de regula sunt oameni care nu se potrivesc pe nicaieri si luati de mila de RATB pt. ca accepta orice) sa se poarte in societate.
Controlorii sunt doar simpli hingheri in mijloacele de transport in comun. Desi autoritatea lor este limitata, o supraliciteaza. Ma gandesc ce ar fi in stare sa faca daca ar avea o autoritate reala…
RATB-ul vrea bani pe abonamente si pe bilete si..iata ce ofera:
1. Dupa ora 20:00, aurolacii se simt ca la ei acasa in mijloacele de transport in comun, iar hingherii/controlorii se evapora in fata atacurilor lor. Devin oameni “cu frica de aurolaci” . Nu putem spune cu “frica lui Dumnezeu” pentru ca, altminteri, nu au asa ceva. De nenumarate ori am fost obligata sa vin pe jos acasa, nevoita fiind sa cobor din pricina oamenilor strazii.
2. Controlorii te inconjoara daca nu ai la tine biletul, insa niciodata nu sunt in preajma ta cand esti jefuit, sau cand diversi pasageri psihopati agaseaza tinerele fete prin comportamente obscene. Spun asta din propria experienta.
3. Majoritatea soferilor de autobuz, conduc in mare bataie de joc si, ma intreb, daca acestora li se aplica testari psihologice responsabile–pentru multi, nu cred.
4. Astepti mai bine de 30 de minute sa vina masina/tramvaiul de care ai nevoie, aerul conditionat nu functioneaza, barele, scaunele sunt mereu murdare
5. Nu exista chioscuri de bilete in fiecare statie. Daca se intampla sa nu poti cumpara bilet, si este nevoie sa urci la o astfel de statie…ce ar trebui sa faci?
Cred ca banii rispiti pe salariile unor hingheri neciopliti (si realmente nefolositori) ar trebui investiti in achizitionarea mai multor autovehicule de transport in comun si pe salariile unor soferi competenti care aduc ceva bun societatii.
Si…iata si opinia bucurestenilor http://sorin-tudor.ro/ratb-acest-big-brother-dambovitean/, http://denisasoare.blogspot.com/2009/08/statutul-de-calator-corect.html, http://subiectiv.ro/subiectiv/ratb-are-datorii-de-1623-mil-de-euro-ii-pasa-cuiva/,
Ruta feroviara Gara de Nord-Aeroportul Otopeni este in prezent singura care poate garanta un timp de transport fix, 40 de minute, la care se adauga circa 5 minute cu autobuzul, in conditiile in care din cauza traficului de la orele de varf in Capitala si a lucrarilor de la pasajul Baneasa, taxiurile sau autobuzele expres pot sa parcurga traseul chiar si intr-o ora si jumatate sau doua ore.
Totusi, chiar si in aceste conditii, ruta feroviara este cel mai putin utilizata dintre toate variantele de transport. Explicatia? Nu a fost promovata suficient.
“Cred ca ar trebui facuta o publicitate mai agresiva acestui tren. Este net favorabil transportului cu taxiul – atat ca pret, cat uneori si ca timp. Trebuie sa invatam mai mult sa ne folosim de publicitate. Sunt foarte putini care stiu de acest tren”, afirma Nicolae Godici, unul dintre cititorii ZF care au comentat pe www.zf.ro, la materialul “Trenul Gara de Nord – Otopeni: la inceput a fost «dezastru», dar traficul a ajuns la 350 de calatori pe zi” publicata in editia de vineri a ZF.
Articolul a avut aproximativ 10.000 de vizualizari si cateva zeci de comentarii pe www.zf.ro. In plus, cititorii au recomandat sa fie introduse in aeroport si indicatoare in engleza, pentru turistii straini, pentru a creste traficul.
Traseele expres 783 (plecare din Piata Unirii), 780 (plecare de la Gara de Nord), ruta feroviara Gara de Nord-Aeroport Otopeni si taxiul sunt singurele variante de acces catre Aeroportul Henri Coanda pentru cei care nu au masina personala. Costul unei calatorii cu expresul este de 3,5 lei, dar nu se pot cumpara decat cartele de doua calatorii cu 7 lei, durata transportului depasind o ora in perioadele de varf in trafic. O calatorie cu trenul costa sase lei, insa timpul de parcurs este mai scurt.
“Cat cere un taximetrist «pe bune»? 20-30 de lei? Sau poate chiar 50? Majorati tariful, pana la un nivel totusi acceptabil – 2-3 euro (nu uitati ca oamenii se duc sa zboare cu avionul, care oricum e mai scump decat trenul)… si uite cum se imbunatatesc veniturile. «Produsul» este prea bun pentru pretul asta, eu am circulat cu el si la confortul pe care il ofera as fi considerat normal si un pret mai mare”, spune Radu, un alt cititor al ZF.
Bucuresti – Aeroportul Henri Coanda: patru variante de transport
Expres 783
Traseu: Piata Unirii, bd. N. Balcescu, bd. Lascar Catargiu, bd. Aviatorilor, bd. N. Prezan, sos. Kiseleff, sos. Bucuresti/Ploiesti, Aeroport Baneasa, Aeroport Henri Coanda
Durata minima: 60 de minute
Tarif: 3,5 lei/calatoria
Interval orar: 05:30-23:10
Expres 780
Traseu: str. Fluviului, bd. Dinicu Golescu, Piata Garii de Nord, Calea Grivitei, str. Clabucet, str. Av. Popisteanu, bd. Expozitiei, Piata Presei Libere, sos. Bucuresti-Ploiesti, Aeroport Baneasa, Aeroportul Henri Coanda
Durata minima: 60 de minute
Tarif: 3,5 lei/calatoria
Interval orar: 05:30-23:05
Ruta feroviara Gara de Nord
Traseu: Gara de Nord Bucuresti-Triaj-Chitila-Mogosoaia-Balotesti
Durata minima: 45 de minute (include si transferul de 5 minute cu autobuzul de la aeroport la statia CFR)
Tarif: 6 lei/calatoria
Interval orar: 05:15-20:15
Taxi
Traseu: Piata Unirii-Aeroport Otopeni
Tarif: 35-40 de lei
Durata minima*: 40 de minute
* In weekend poate sa scada, iar in timpul saptamanii, durata unei calatorii poate ajunge la o ora si jumatate.
Sursa: http://www.zf.ro/eveniment/care-este-cea-mai-rapida-ruta-catre-aeroportul-otopeni-4916463/
Zilele trecute a dat din intamplare (sau nu) peste mine un blog extrem de interesant http://crampeiedinromania.wordpress.com.
Si mai interesanta insa, este descrierea pe care autorul “Marilor Sperante” o face Bucurestiului de odinioara (aprox. anul 1850) in revista publicata de el “Household words“.
Sursa: crampeie din romania
“Scriitorii politici si geografii il numesc capitala si in mod sigur este sediul guvernului din provincia Valahia. Dar acesta nu se ridica la nivelul notiunilor pe care le avem noi in legatura cu o capitala, deoarece in realitate nu este decat un sat imens imprastiat pe campia care se intinde pe ambele parti ale Dambovitei”.
“Spatiul ocupat este enorm si, atunci cand il vezi de la distanta, iti sugereaza idea de prosperitate- ba chiar si splendoare, asa cum se intampla in marea majoritate a oraselor orientale. Aceste orase stralucesc de departe, dar cu cat te apropii, cu atat frumusetea lor dispare”.
“Nu stim exact care sunt motivele sociale pentru care intrarea in Bucuresti se face printr-o mlastina, indiferent care ar fi locul de unde ai veni. Unii spun ca acest lucru este in beneficiul vamesilor care, daca se intampla sa adoarma, sunt siguri astfel ca niciun calator nu poate intra sau iesi pe furis din oras”.
”Nimic nu poate fi mai trivial decat stilul arhitectural din Bucuresti. Oamenii locului or sa va spuna ca, din cauza cutremurelor, nu are niciun rost sa se construiasca cladiri frumoase. Daca situatia ar fi diferita, spun ei, Bucurestiul ar depasi Londra sau Parisul. Acesti valahi minunati au atata mandrie provinciala”.
“Cateva [dintre strazi] sunt pavate cu piatra sau, mai bine zis, pietrele sunt aruncate alandala pe pamant. Ar fi fost mai bine daca bucurestenii ar fi ramas la drumurile de lemn caci, asa cum stau lucrurile acum, cele mai bune strazi ale lor seamana cu albia unui rau de munte”.
“Cand vine primavara si incepe sa se topeasca zapada, nici om, nici animal nu mai pot circula. Sute de robi, condusi cu biciul, sunt scosi in strada pentru a curata zapada care se transforma in noroi. Dar, in loc sa scoata zapada din oras, o ingramadesc pe langa case, unele dintre ele fiind acoperite pana la jumatate de muntii de mizerie din sedimentul ramas dupa topirea zapezii”.
“Dar sa nu uitam podul Mogosoaiei. Acesta este principalul loc de promenada al Bucurestiului, traversand orasul dintr-o parte in alta (…). Aici puteti vedea dupa-amiaza sau, mai degraba, seara (…) un spectacol foarte interesant. Boierii ies sa ia aer, fiecare cu trasura lui (…), dar nu se misca incet, ci vor sa demonstreze maiestria armasarilor lor. Se pare ca unul dintre scopurile lor este sa-i scoata pe pietoni de pe strada. (…) Incepe competititia (…) zeci, sute de diverse vehicule se alatura, miscandu-se la o viteza inspaimantatoare (…) ca si cum ar alerga pentru o miza foarte mare”.
“Doua influente distincte se fac simtite: cea a Rusiei, acceptata de nevoie, si cea a Frantei, aleasa din motive de gust. Mai ales doamnele valahe importa idei si bonete de la Paris si am cunoscut cateva a caror eleganta si rafinament (…) nu ar putea fi depasite in Belgravia sau Faubourg St. Germain. (…) Insa, greseala pe care o fac ele este afectarea. Uneori se rusineaza tocmai de acea calitate care le face sarmante si devin extravagante pentru a evita ceea ce ele se tem ca ar fi privit ca rusticitate”.
“Multi boieri au renuntat la invechitul caftan si au adoptat hainele noastre elegante. Un dandy de Bucuresti este foarte nefericit daca nu are cizme de piele si manusi fine. De asemenea, el este exagerat de atasat de ochelari si monoclu, lanturi, ceasuri si orice lucru pe care el il considera o dovada exterioara a civilizatiei”.
Si…intregul articol
Ma intreb daca s-o fi schimbat ceva de atunci:)
Sunt acei oameni pe care ti-i doresti sa fie ai tai, cand menirea lor este sa fie in alt loc, sunt acele clipe care trec prea 
repede atunci cand iti doresti ca timpul sa nu mai faca nici un pas in plus, sunt contrastele, sunt sentimentele pentru care ai fi lovit cu pietre de societate, trairile pe care ti le reprimi, sunt secunde, secvente, priviri, sunt atingeri trecatoare, sunt locurile indepartate, capatul pamantului la care un pas in plus te face sa cazi de pe Pamant.
Sunt acei oameni care devin una cu tine si pentru care iti traiesti viata fara chiar ca tu insati sa stii.
Sunt momentele pe care nu le mai poti trai a doua oara. Este ceea ce pierzi, sunt amintirile, sunt viziunile a ceea ar fi putut fi.
Oboseala pe care o aduce cu sine o viata obisnuita. Confuzia pe care o provoaca dialogul interior si repulsia a ceea ce este social corect si dezirabil.
