Scrovistea sau Balteni

  

Hambarul cu biciclisti

Daca ar fi ca intr-o buna zi Scrovistea sa isi proclame independenta, probabil ca stema ar fi un hambar pentru biciclete.

Navetistii balteni incarca micile valize/serviete pe bicicletele lor nesofisticate si incropite, ajung la gara, le parcheaza in hambarul  impresionant care se afla la vreo 15 pasi de sina de tren, apoi, in nici o ora, se afla deja in centrul capitalei.

Monumentul hambarului de biciclisti este inca o dovada ca locomotia nu presupune ardere de benzina, uzarea soselelor, ingustarea spatiului public, si nici nervi dati in foc. 

 

 

 La cumparaturi

In Scrovistea sunt doua magazine. Unul plin cu tot felul de merinde inca in termen de garantie, iar altul, mai sumbru, in care alimentele sunt, in mare parte expirate. Nu este o veste rea, si nici amenintatoare, iar optiunile nu sunt limitate, ci simplificate.

De la magazinul cu merinde “in legalitate” am ales pentru inceput un coniac romanesc si niste smochine (la pret de capitala).  Am baut de frig cateva guri. N-a fost rau.

Baltenii

Oamenii sunt reci si parca se tem de necunoscuti. Nu povestesc, nu accepta un om (bun) in casa lor peste noapte, nici macar contra cost. Nu poti gasi adapost sub vreun alt acoperis, decat sub cerul liber, sau in cerdacul bisercii celei vechi.

 Povestea unui parinte cu lopata

  In timpul unei ploi torentiale, pe cand stateam ghemuita in pridvorul bisericii si mancam un sandwich  incropit ad-hoc cu ce am gasit mai bun la magazinul din sat, a intrat atat de discret un batran cu o lopata in mana. O prezenta firava, si nu era mult mai inalt decat coada lopetii pe care o purta cu mare sfintenie. Din merindele care stateau ingramadite in sacosa de plastic gri, transparenta pe care am primit-o de la chiosc, am rupt niste paine si am ingramadit in graba niste kaizer, niste rosii, castravete si parca si un graunte de usturoi. I-am dat oaspetelui nesperat care a primit valatucul de paine cu mare smerenie.

  Fata de alti locuitori ai satului, desi nu ne cunostea, ne-a invitat in casa lui si a spus ca am fi bineveniti sa innoptam din cand in cand daca aveam sa mai ajungem prin Scrovistea. Nefiresc pentru un baltean. Am aflat apoi ca omul nu era de prin partile locului. Nu mai imi amintesc bine…sa fi fost de prin Vrancea ? Am aflat ca lopata pe care o tinea in mana cu mare delicatete o folosise pentru a mai aranja, dupa puteri, mormantul fetitei sale. Mai avea o fata, mai mica pe care o iubea tare mult, dar febletea lui ramanea fetita din mormant.

Dupa ce sotia bolnava a plecat dintre cei vii, fata cea mare l-a luat lang ea ca sa il ocroteasca. A lasat omul in urma casa de o viata si s-a mutat la Scrovistea. Nu a trecut mult si fetita lui a trecut in nefiinta…

  Biserica din sat

 Biserica din Bălteni dateaza inca din secolul al XVI-lea si poarta hramul Sfantului Nicolae. Elementul distinctiv al bisericii din Bălteni constă in importanţa acordată pridvorului, care imbracă pronaosul şi pe margini, oprindu-se in pătratul masiv al naosului, fiind o particularitate extrem de rar intălnită la bisericile din ţara noastră. Din punct de vedere constructiv, adosarea pridvorului de zidul bisericii este stăngace, clădirea fiind alipită numai lateral. Pridvorul nu e legat constructiv de biserică, ci numai alăturat, neavănd o legătură esenţială arhitecturală nici ca plan, nici ca decoraţie cu faţadele.

 Lacul

Lacul are culoarea unor ochi bleumarin prea inchis, pe care i-am desenat eu mai demult in Photoshop. Pe marginea lacului e stuf si toamna pare galben in comparatie cu lacul. E mai frumos decat in Delta, e o Delta a mea, pentru ca acolo pasarile si vegetatia nu sunt inca ravasite de motorul niciunei barci. Acolo nu sunt curiosi, iar natura este ea insasi, neincercand sa impresioneze pe nimeni, si este cu atat mai atragatoare. Este precum un chip de femeie fara urma de fard.

Casele

 La Scrovistea nu exista casa de mijloc: ori vile in stil american ori casute taranesti. Politicienii si VIP-uri locuiesc alaturi de taranii de rand.

 Corcodusii 

Pe marginea drumului, pe marginea lacului, si pe marginea scurtaturii care duce dinspre soseaua principala spre lac, sunt niste corcoduse mari si zemoase.