First it is social; second it is private, wondering what the third time in Barcelona would be like.
Have you ever flown in your dreams wondering how that was possible without wings, still taking advantage of the unusual happening and wanting to go higher and higher?
That was my first impression of Barcelona a few years ago. The spirit of Gaudi, the wide boulevard Passeig de Gracia - the enchanting Rockefeller of Barcelona; Las Ramblas, with the charm of Rhett Butler in ‘Gone with the Wind’; Plaza Cataluña a kind of ‘The Beatles’ with lots of fans, El Puerto, la Plaza España.
Facing La Sagrada Familia, climbing the Parc Guel empire, exploring the marine tunnel of El Aquario, then a little bit of flamenco mood and of ‘ life as it used to be’ en el Pueblo Español. During daytime, sun and ‘mariscos’, in the afternoon ‘puesta del sol’ and tapas.
The second time, it was a close embrace with Barcelona (http://www.youtube.com/watch?v=nwEI-alBL-I), not high in the air, but down to earth, where Barcelona was happening. No more (monuments) affairs, but street life, delirious life, elegant life, racing with the devil on the Spanish highways, while flashes of the first time moved at the speed of an iron horse through my head. Barcelona conquered within minutes with the permission of the interconnected green stoplights and two BMW wheels.
The Montjuic Castle at almost mid(night), Barcelona at its highest, la Barceloneta, the enigmas of ‘el Raval’. Wine and Cava de Villafranca. Born, Mirablau and Miramelinda…Mojito? Yo, no, gracias, mas vale Cosmopolitan. Y, gracias por aver encontrado mi bombon;) I thought I’ve lost it en Alacant;)
Then the Portal d’Angel, el turon, Adolfo Dominguez, and the ubiquitous El Corte Ingles, la libreria Lesseps. During day time, I fell in love with, Burberry and Laurel…
The last Sunday…the last Sunday…the last Sunday (of many to come), that was a day that all the sciences in this world couldn’t define. The ‘sea lo que sea’ feeling, the ‘nothing to lose’ feeling that actually opens one’s mind to unexpected possibilities.
In the end, it is not the places that you see nor the people that you meet, but the people and the places that you will (always) remember.
In moto from Barcelona to Sitges: http://www.youtube.com/watch?v=oOMLGm0ZHvA
Topul celor mai ieftine destinaţii externe foarte sărace
www.money.ro
Un sejur în oraşul Poprad din Slovacia ajunge la 130 de euro. Tariful include cinci nopţi cazare cu mic dejun şi este valabil pentru intervalul 9 ianuarie-30 aprilie. Oferta este operată prin agenţia Aristocrat Travel.
Ceva familiar: clădirile de blocuri comuniste.
Ceva avantajos: F&B (mâncare şi băutură) foarte ieftine.
Ceva de văzut: ruinele castelului Spiš (Spissky Hrad)-cel mai mare castel medieval din Europa Centrală. Construcţia datează din sec. XII şi se întinde pe o suprafaţă de 41 de mii de metri pătraţi.
O înnoptare la Belgrad ajunge la 27 de euro. Tariful acoperă cazarea în cameră dublă, într-un hotel de trei stele. Oferta turistică este operată prin agenţia Carpe Diem Travel.
Ceva familiar: suburbii periculoase; Zemun-una dintre suburbiile Belgradului e renumită pentru acţiunile infracţionale ale clanului cu aceleaşi nume (droguri şi crime). Dar şi mulţi maidanezi pe străzi.
Ceva de temut: camere de hotel “în renovare”, urât mirositoare, cu apă curentă de un galben dubios.
Ceva de văzut: Catedrala Sf.Sava-una dintre cele mai mari biserici ortodoxe din lume şi strada Knez Mihailova, castelul Kalemegdan (de unde poţi privi panoramic tot oraşul).
Următorul nivel de adrenalină-Bosnia
O înnoptare în Sarajevo ajunge la 36 de euro. Tariful acoperă doar cazare în cameră dublă, într-un hotel de trei stele din Sarajevo. Oferta turistică este operată prin agenţia de turism Kiss Travel.
Ceva familiar: mulţi cerşetori de etnie romă.
Ceva de temut: mine antipersoană (în afara oraşului, în zonele montane), evită plimbări nocturne prin Grbavica.
Ceva de văzut: oraşul vechi (Stari Grad), Festivalul de Jazz din Sarajevo (unde au performat Cristina Branco, The John Butler Trio, Richard Bona), Festivalul de Film din Sarajevo (cel mai important festival de film din Balcani), clădirea Vjecnica, tunelul din Sarajevo, construit în 1993, leagă oraşul de aeroport (zonă neutră pe perioada Războiului Bosniac).
Dacă vrei să vizitezi Azerbaijanul, poţi înnopta în Baku, cu 100 de euro, într-un hotel de trei stele. Pentru mai multe detalii, intră aici.
Ceva familiar: apa de la robinet-nu e tocmai recomandat să o beţi.
Ceva de temut: oraşul e foarte periculos noaptea (e preferabil să evitaţi plimbările nocturne prin Baku).
Ceva de văzut: Maiden Tower (Turnul Fecioarei, în oraşul vechi), clădirea Guvernului (Domsoviet) şi parcul Guvernatorului.
Dacă vrei să înnoptezi la Minsk (Belarus), te costă circa 127,6 euro. Tariful include doar cazarea într-un hotel de patru stele din Minsk.
Ceva familiar: metroul comunist, taxiuri scumpe.
Ceva de temut: localnicii şi, în cele mai multe cazuri, hotelierii nu vorbesc engleza.
Ceva de văzut: Biserica Sf. Maria Magdalena-cea mai mare biserică rusească din oraş, Circul din Minsk, muzeul în aer liber Dudutki.
Ceva de cumpărat: şampanie şi ciocolată rusească şi păpuşi Matrioşka.
Henrietta Delavrancea invalidata de buldozere…
Sâmbătă dimineaţă, în Bucureşti exista o singură casă construită în stilul vilelor de la Balcic, de arhitecta Henriette Delavrancea. Duminică mai rămăsese doar jumătate de casă. Dar asta pentru că operaţiunea de demolare a imobilului de pe strada Aviatorilor nr.92 a fost întreruptă ieri din cauza unei ameninţări cu bomba.
Distrugerea vilei, construită în perioada interbelică şi aflată în aria de protecţie a două monumente, se face în baza unei autorizaţii de demolare emisă de Primăria sectorului1. La rândul ei, aceasta şi-a dat acordul în baza unui aviz emis de Direcţia pentru Cultură Culte şi Patrimoniu a Municipiului Bucureşti şi considerat ilegal de Ministerul Culturii. Avizul Direcţiei pentru Cultură a fost luat pe data de 24 septembrie 2009 şi, coincidenţă, în aceeaşi zi, Consiliul Local al sectorului 1 a aprobat Planul Urbanistic de Detaliu pentru construirea unui bloc de patru etaje fix pe amplasamentul casei construite de Henriette Delavrancea.
Buldozerele – mai sprintene decât birocraţii Culturii
După emiterea autorizaţiei de demolare, la intervenţia presei şi a ONG-urilor, Ministerul Culturii a început o procedură de clasare care acum, după demolarea a mai bine de jumătate din imobil, a rămas fără obiect. De la momentul începerii procedurilor de clasare şi până la înştiinţarea proprietarului trec câteva zile, răstimp în care imobilul poate fi demolat cu acte în regulă. Consilierul ministrului Culturii, Petre Guran, a promis anchetarea modului în care s-a acordat avizul de demolare.
Imobilul de pe strada Aviatorilor 92, construit de arhitecta Henriette Delavrancea, compus din parter şi etaj, este considerat unic în Bucureşti. După proiectele Henriettei Delavrancea s-au făcut vila “Lupoaica” a lui Nae Ionescu, primăria din Balcic, pavilioanul Grănicerilor din ansamblul regal şi vilele lui Ion Pilat şi Elisa Brătianu.
Ma intreb daca urmatoarea “piesa de arhitectura” urbana, pe lista neagra a primariei, ar putea fi Cotroceni Mall…
Sursa: http://www.gandul.info/news/vila-unicat-demolata-cu-acte-emise-la-foc-automat-5176878
Bucurestiul s-a clasat pe locul 28 in clasamentul general, ocupand urmatoarele locuri:
* categoria emisii CO2 – locul 24
* categoria Energie – locul 23
* categoria Cladiri – locul 21
* categoria Transporturi – locul 28
* categroria Apa – locul 28
* categoria Deseuri si Folosirea terenurilor – locul 28
* categoria Aer – locul 27
* categoria Guvernanta “Verde”- locul 30.
Pe ultimele locuri, se mai gasesc Sofia si Kiev.
Sursa: Wall-street.ro
Un film “ECO”…de mare impact http://www.youtube.com/watch?v=1fITT6rVPds&feature=player_embedded#
Va invit in aceasta seara sa sustinem initiativa Ministerului Culturii, Cultelor si Patrimoniului National:
In campania “Omul Darama Locul” , Ministerul Culturii, Cultelor si Patrimoniului National, in cadrul Zilelor Europene ale Patrimoniului va invita luni, 5 octombrie 2009, ora 19.00, la Ateneul Roman.
Organizarea votului a 54 de PUZ-uri in preziua legii care le interzice este o FACATURA VIZIBILA, dincolo de nesimtire.
Sedinta Consiliului General al PMB incepe miercuri la ora 12.00.
Peste 30 de asociatii vă solicită prezenta in fata PMB, in apararea Bucurestiului atacat pe ultima suta de metri. MIERCURI 30 sept. ora 10.45.
Trebuie incercata blocarea aprobarii acestor PUZ-uri anti-oras!
Nu sint multe sanse.
Dar Bucurestiul si bucurestenii (contrar aparentelor) merita sa nu li se intimple si porcaria asta.
Si cred ca orice mijloc neviolent de protest e permisibil si de dorit in aceste conditii.
Poate ca in cursul zilei de azi, cit mai multi dintre noi ar trebui sa se concentreze la ce mijloace se poate apela, la cum ar putea sa actioneze, la mobilizarea citor mai multi.
Minimul ce poate fi facut este sa incercam sa fim (adica sa fim!) cit mai multi in fata PMB, miercuri la 10.45. Chiar daca aveam planificat altceva important de facut. Si sa ne aducem prietenii buni si rudele si pe prietenii acestora.
Liceeni, miine de la 11 daca lipsiti de la scoala pentru a participa la miting nu inseamna chiul. Inseamna prezenta voastra in interesul orasului, adica acolo unde trebuie sa fiti!
Un numar mare de oameni nu pot, legal, bloca votul unor “alesi”.
Dar in pragul unor alegeri (de orice fel), un numar mare de oameni care au dreptatate si protesteaza si mediatizarea acestui protest, pot sensibiliza pe unii care sint interesati/implicati direct in alegeri.
Unii dintre acestia sint chiar consilierii PMB “chemati” sa voteze. Altii sint sefii lor… Si sefii sefilor lor.
Votarea miine, a puz-urilor, fara o opozitie puternica si vizibila a societatii civile ar arunca Bucurestiul in derizoriu… Si e pacat…
cu stima,
Voicu Radescu – Green Hours
Noile condiţii impuse de Washington şi slaba pregătire a solicitanţilor români fac ca momentul în care vom ajunge să călătorim în SUA la fel de simplu ca în UE să fie tot mai îndepărtat.
Birocraţia ne ţine departe
Desigur că distanţa şi costurile de transport joacă un rol importat în ceea ce priveşte numărul mic de concetăţeni care au ales SUA ca destinaţie turistică. Însă, cel mai probabil, principalul motiv pentru care preferăm Turnul Eiffel lui Empire State Building este faptul că în Franţa şi în cea mai mare parte a Europei suntem primiţi fără comentarii, arătând doar cartea de identitate, în timp ce pentru a intra în Statele Unite nu doar că ni se cere paşaportul, dar avem nevoie şi de viză. Cu atât mai frustrant este că doar cinci state membre ale UE (în afară de noi, Bulgaria, Polonia, Grecia şi Cipru) mai au parte de acest tratament. Mai mult, procedura nu este deloc o formalitate.
În 2007, aproape 38% din cererile de viză din partea românilor au fost respinse de Consulatul SUA. În 2008, rata de refuz a scăzut la 25%. Doar că, pentru ca România să fi fost primită anul trecut în programul Visa Waiver – VWP (care prevede dreptul de călători în SUA fără viză pentru perioade de până la 90 de zile), ar fi trebuit ca, alături de o serie de măsuri luate de autorităţi (printre care introducerea paşapoartelor biometrice ori facilitarea schimbului de informaţii privind persoanele suspecte de activităţi teroriste), rata de respingere a cererilor de viză să fie mai mică de 10%.
Se ridică ştacheta
„Revenirea, începând cu 1 iulie 2009, la pragul maxim de refuz al vizelor, de 3%, drept condiţie de acces al unui stat în programul Visa Waiver, reprezintă un impediment suplimentar în eforturile de accelerare a procesului de includere a României în VWP“, explică Alin Şerbănescu, purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor de Externe. El spune că discuţiile la nivel tehnic vor fi dublate „de demersuri ale MAE de promovare, la nivel politico-diplomatic, a aspiraţiilor legitime ale României privind liberalizarea regimului de vize pe relaţia cu SUA“, dar şi de o campanie de informare şi educare a solicitanţilor de viză, care să conducă la o scădere a ponderii refuzurilor.
De cealaltă parte, consulul general al SUA la Bucureşti, James Gray, afirmă că „autorităţile române au făcut deja paşi în direcţia îndeplinirii condiţiilor necesare includerii în programul Visa Waiver, însă acesta este un proces pe termen lung, care implică o diversitate de măsuri“. El îi îndeamnă pe cei care vor să obţină o viză SUA să studieze cu atenţie instrucţiunile puse la dispoziţie de consulat, având în vedere, cel mai probabil, faptul deja cunoscut că o bună parte a refuzurilor nu au loc pentru că persoana este neeligibilă, ci ca urmare a lipsei unor documente sau a completării greşite a formularelor.
Sursa: Capital.ro
